Cuvântul „drept" este tradus din termenul ebraic tsaddiq și din termenul corespunzător din limba greacă, dikaíos. Ambii termeni denotă dreptatea, rectitudinea sau excelența morală a lui Dumnezeu. Conform Scripturii, Dumnezeu este o Ființă absolut dreaptă (neprihănită) și acționează întotdeauna într-o modalitate care este perfect consecventă cu ființa Lui. Nu există nimic greșit sau incorect în natura sau lucrările lui Dumnezeu. El nu va „fi" și nu va „face" niciodată vreun lucru care să justifice vreo acuzație adusă împotriva Lui că ar fi făcut ceva greșit. Lucrările, hotărârile și judecățile Sale sunt absolut perfecte. În ziua când Dumnezeu îi judecă pe toți oamenii potrivit faptelor lor, până și cei care vor fi condamnați se vor pleca înaintea Lui și vor declara că Dumnezeu este drept!
Dumnezeu este sfânt, sfânt, sfânt! Deși noi am păcătuit împotriva Lui și ne-am făcut o urâciune înaintea Lui, Dumnezeu ne-a împăcat cu El pe noi, cei care credem, prin moartea Fiului Său. Odată ce ne-a mântuit, El ne-a chemat să fim poporul Său special aici, pe pământ. Cum ar trebui atunci să trăim, ca răspuns la acest măreț adevăr? Cum ar trebui să trăim înaintea unui Dumnezeu sfânt?
Ar fi greu să exagerăm în ce privește necesitatea de a înțelege importanța sfințeniei lui Dumnezeu și a implicațiilor ei pentru viețile noastre. Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem chemați să fim sfinți, după cum El este sfânt (1 Petru 1:15-16 — „ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră! Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt!"").
Cuvântul „integritate" provine din termenul latin integer, care se referă la un lucru ce este complet sau întreg. Atunci când se referă la Dumnezeu, termenul vorbește despre caracterul complet, fără pată, al lui Dumnezeu. Există trei expresii care pot fi folosite pentru a descrie integritatea lui Dumnezeu: (1) Dumnezeu este adevărat – El este real, nu este fabricat, inventat și nici o imitație; (2) Dumnezeu este Dumnezeul adevărului – El acționează și vorbește în tărâmul adevărului, minciuna fiind contrară naturii Sale; și (3) Dumnezeu este credincios – El împlinește întotdeauna toate promisiunile Sale.
Dumnezeu este drept și toate lucrările Lui sunt perfecte. Cum ar trebui să trăim atunci, ca răspuns față de acest măreț adevăr? Ar trebui să ne temem de Domnul și să trăim neprihănit înaintea Lui. Ar trebui să trăim cu cea mai mare încredere în providența Lui. Ar trebui să ne consacrăm închinării și rugăciunii. În final, ar trebui să propovăduim neprihănirea Lui înaintea oamenilor.
- În 1 Ioan 2:29 și 3:7 se găsește un adevăr fundamental pentru viața creștină. Potrivit acestor două pasaje, care este una dintre cele mai mari dovezi ale faptului că suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu?
Cuvântul „drept" este tradus din termenul ebraic tsaddiq și din termenul corespunzător din limba greacă, dikaíos. Ambii termeni denotă dreptatea, rectitudinea sau excelența morală a lui Dumnezeu. Conform Scripturii, Dumnezeu este o Ființă absolut dreaptă (neprihănită) și acționează întotdeauna într-o modalitate care este perfect consecventă cu ființa Lui. Nu există nimic greșit sau incorect în natura sau lucrările lui Dumnezeu. El nu va „fi" și nu va „face" niciodată vreun lucru care să justifice vreo acuzație adusă împotriva Lui că ar fi făcut ceva greșit. Lucrările, hotărârile și judecățile Sale sunt absolut perfecte. În ziua când Dumnezeu îi judecă pe toți oamenii potrivit faptelor lor, până și cei care vor fi condamnați se vor pleca înaintea Lui și vor declara că Dumnezeu este drept!
Dumnezeu este sfânt, sfânt, sfânt! Deși noi am păcătuit împotriva Lui și ne-am făcut o urâciune înaintea Lui, Dumnezeu ne-a împăcat cu El pe noi, cei care credem, prin moartea Fiului Său. Odată ce ne-a mântuit, El ne-a chemat să fim poporul Său special aici, pe pământ. Cum ar trebui atunci să trăim, ca răspuns la acest măreț adevăr? Cum ar trebui să trăim înaintea unui Dumnezeu sfânt?
Ar fi greu să exagerăm în ce privește necesitatea de a înțelege importanța sfințeniei lui Dumnezeu și a implicațiilor ei pentru viețile noastre. Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem chemați să fim sfinți, după cum El este sfânt (1 Petru 1:15-16 — „ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră! Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt!"").
Cuvântul „sfânt" provine din termenul ebraic qadosh, care înseamnă „separat, marcat, pus deoparte sau retras de la utilizarea obișnuită". În ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, cuvântul acesta are două sensuri importante: Dumnezeu este transcendent, superior creației Sale, și El Se situează deasupra corupției creației Sale.
Cuvântul „omnisciență" provine din termenul latin omnisciens [omnis = tot + sciens, de la scire = a cunoaște] și se referă la atributul posesiei întregii cunoștințe. Omnisciența lui Dumnezeu indică faptul că El se află în posesia cunoștinței perfecte a tuturor lucrurilor din trecut, prezent și viitor – imediat, fără efort, simultan și atotcuprinzător. Nu există nimic care să se ascundă de Dumnezeu. Nu există nici cea mai neînsemnată diferență între cunoștința lui Dumnezeu și ceea ce există în realitate. El cunoaște toate lucrurile și le interpretează cu o înțelepciune perfectă. Pentru creștin, omnisciența lui Dumnezeu îi inspiră o mare încredere și mângâiere – Dumnezeu cunoaște fiecare nevoie a noastră, El înțelege toate încercările noastre și ne-a dat Cuvântul Său infailibil pentru a ne călăuzi prin viață. Pentru cel necredincios, omnisciența lui Dumnezeu inspiră groază, întrucât Dumnezeu va judeca fiecare om potrivit cu cunoștința Sa perfectă a tuturor lucru
Cuvântul „omniprezent" provine din termenul latin omnipraesens [omnis = tot + praesens = prezent] și se referă la starea de a fi prezent în orice loc în același moment. Atunci când Biblia vorbește despre Dumnezeu ca fiind omniprezent, acest lucru înseamnă că El este întotdeauna prezent în orice loc, în plinătatea Lui. Omniprezența Lui nu înseamnă că o parte din Dumnezeu se află în China și o altă parte din El s-ar afla în Anglia, ci că totalitatea lui Dumnezeu se găsește în orice loc în același moment. Chiar dacă universul însuși nu poate să Îl cuprindă pe Dumnezeu, El este prezent în toată plinătatea Lui în orice loc al acestuia. Pentru creștini, omniprezența lui Dumnezeu inspiră o mare încredere și mângâiere – fiecare credincios, de la cel mai mare până la cel mai mic, beneficiază de pe urma prezenței neîmpărțită a lui Dumnezeu. Pentru cel credincios, omniprezența lui Dumnezeu inspiră groază, pentru că nu există nicio posibilitate ca el să se ascundă sau să scape d
Cuvântul „omnisciență" provine din termenul latin omnisciens [omnis = tot + sciens, de la scire = a cunoaște] și se referă la atributul posesiei întregii cunoștințe. Omnisciența lui Dumnezeu indică faptul că El se află în posesia cunoștinței perfecte a tuturor lucrurilor din trecut, prezent și viitor – imediat, fără efort, simultan și atotcuprinzător. Nu există nimic care să se ascundă de Dumnezeu. Nu există nici cea mai neînsemnată diferență între cunoștința lui Dumnezeu și ceea ce există în realitate. El cunoaște toate lucrurile și le interpretează cu o înțelepciune perfectă. Pentru creștin, omnisciența lui Dumnezeu îi inspiră o mare încredere și mângâiere – Dumnezeu cunoaște fiecare nevoie a noastră, El înțelege toate încercările noastre și ne-a dat Cuvântul Său infailibil pentru a ne călăuzi prin viață. Pentru cel necredincios, omnisciența lui Dumnezeu inspiră groază, întrucât Dumnezeu va judeca fiecare om potrivit cu cunoștința Sa perfectă a tuturor lucru