Dumnezeu este drept și toate lucrările Lui sunt perfecte. Cum ar trebui să trăim atunci, ca răspuns față de acest măreț adevăr? Ar trebui să ne temem de Domnul și să trăim neprihănit înaintea Lui. Ar trebui să trăim cu cea mai mare încredere în providența Lui. Ar trebui să ne consacrăm închinării și rugăciunii. În final, ar trebui să propovăduim neprihănirea Lui înaintea oamenilor.
-
În 1 Ioan 2:29 și 3:7 se găsește un adevăr fundamental pentru viața creștină. Potrivit acestor două pasaje, care este una dintre cele mai mari dovezi ale faptului că suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu?
1 Ioan 2:29 — „Dacă știți că El este neprihănit, să știți și că oricine trăiește în neprihănire este născut din El." 1 Ioan 3:7 — „Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine trăiește în neprihănire este neprihănit, cum El Însuși este neprihănit."
OBSERVAȚII: A „trăi în neprihănire" înseamnă să trăim potrivit standardului dreptății lui Dumnezeu – să trăim într-o manieră care se conformează naturii și voii Sale. Este important să înțelegem că noi nu căpătăm o stare neprihănită înaintea lui Dumnezeu prin a practica neprihănirea, ci mai degrabă practica neprihănirii de către noi este dovada că am fost cu adevărat născuți din nou. Un creștin adevărat nu este lipsit de păcat, dar el nu va trăi în toate zilele vieții sale în păcat și răzvrătire. Dacă cineva pretinde că este creștin, dar viața lui este marcată de o neascultare continuă față de Cuvântul lui Dumnezeu – fără pocăință sau disciplină divină – este un lucru cert că pretenția lui nu este una autentică.
-
În Efeseni 4:22-24, Scriptura ne prezintă calea prin care putem trăi o viață neprihănită înaintea lui Dumnezeu. Citește textul acesta până te familiarizezi cu el, apoi completează spațiile goale din exercițiul de mai jos.
Efeseni 4:22-24 — „cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare, și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și o sfințenie pe care le dă adevărul."
a) Suntem chemați să ne dezbrăcăm de omul cel vechi (v. 22). În acest context, „omul cel vechi" se referă la persoana care exista și la stilul de viață păcătos pe care îl trăiam înainte de convertire. Întrucât noi am devenit în realitate făpturi noi în Hristos (2 Corinteni 5:17 — „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi."), trebuie și putem să abandonăm faptele păcătoase ale persoanei de dinainte de momentul convertirii. b) Suntem chemați să ne înnoim în duhul minții noastre (v. 23). Această înnoire a minților noastre este împlinită prin puterea Duhului Sfânt care lucrează prin Cuvântul Lui. În Romani 12:2 — „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită." — găsim un îndemn asemănător. Cu cât ne înnoim mai mult mințile în Scriptură și cu cât cultivăm mai mult gândul lui Hristos, cu atât mai probabil este să lepădăm omul cel vechi cu obiceiurile lui păcătoase și să ne îmbrăcăm cu omul cel nou care reflectă neprihănirea și sfințenia lui Dumnezeu. c) Suntem chemați să ne îmbrăcăm în omul cel nou (v. 24). Întrucât ne-am dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui păcătoase, trebuie acum să ne îmbrăcăm, să cultivăm și să ne împodobim cu acele fapte care sunt potrivite vieții noastre noi, deoarece suntem copiii lui Dumnezeu. d) Potrivit versetului 24, ce anume reflectă acest nou eu? Descrie această asemănare.
OBSERVAȚII: Caracterul lui Dumnezeu constituie modelul după care noi trebuie să trăim acum – o viață caracterizată de neprihănire și sfințenie, care este întemeiată pe și care decurge din cunoașterea de către noi a adevărului și din supunerea noastră față de El.
-
Neprihănirea absolută a lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari motivații de a ne încrede în El, chiar și în mijlocul încercărilor. Noi putem să ne încredințăm viețile noastre Cuvântului și lucrării Lui, în toate aspectele, întrucât El este neprihănit. Ce ne învață pasajele următoare ale Scripturii despre acest adevăr?
a) Psalmul 92:15 — „ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire."
OBSERVAȚII: În Biblie, cuvântul „stâncă" este folosit adesea cu referire la Dumnezeu (Deuteronom 32:4 — „El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat."; Psalmul 18:2 — „Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!"; Psalmul 94:22 — „Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost."). În astfel de cazuri, el denotă încrederea, statornicia și puterea. Dumnezeu este toate aceste lucruri pentru poporul Său, deoarece El este „un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept" (Deuteronom 32:4).
b) Isaia 41:10 — „nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare."
-
Neprihănirea lui Dumnezeu care ne îndeamnă să ne punem încrederea în El este de asemenea temelia și motivația rugăciunii. Ce ne învață următoarele pasaje din Vechiul și Noul Testament despre acest adevăr?
a) Psalmul 145:17-19 — „Domnul este drept în toate căile Lui și milostiv în toate faptele Lui. Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă."
b) Luca 18:7-8 — „Și Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?"
OBSERVAȚII: Întrebarea, „când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?" este una importantă. Ea dovedește că rugăciunea și credința perseverentă sunt necesare pentru a ne însuși promisiunile Lui.
-
În Psalmul 96:11-13 găsim unul dintre cele mai puternice îndemnuri la închinare înaintea lui Domnului. Potrivit acestui pasaj, care ar trebui să fie răspunsul nostru față de dreptatea lui Dumnezeu?
Psalmul 96:11-13 — „Să se bucure cerurile și să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte câmpia cu tot ce e pe ea, toți copacii pădurii să strige de bucurie înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate și popoarele după credincioșia Lui."
-
În Apocalipsa 15:3-4 se află un îndemn foarte asemănător celui din Psalmul 96:11-13. Care ar trebui să fie, potrivit acestui text, răspunsul nostru față de dreptatea lui Dumnezeu?
Apocalipsa 15:3-4 — „Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Și ziceau: «Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești sfânt, și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate.»"
-
Conform Scripturii, noi suntem chemați nu doar să trăim neprihănit înaintea lui Dumnezeu, să ne încredem în dreptatea Lui și să ne închinăm înaintea Lui pentru faptele Lui neprihănite, ci suntem chemați în același timp să proclamăm dreptatea Lui înaintea tuturor oamenilor, atât de aproape cât și de departe. Ce ne învață cu privire la acest adevăr versetele de mai jos? Cum aplicăm aceste adevăruri în viețile noastre?
a) Psalmul 40:10 — „Nu țin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău și mântuirea Ta și nu ascund bunătatea și credincioșia Ta în adunarea cea mare."
b) Psalmul 71:15-16 — „Gura mea va vesti zi de zi dreptatea și mântuirea Ta, căci nu le cunosc marginile. Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta și numai pe a Ta."
OBSERVAȚII: Aici ne sunt prezentate două adevăruri mărețe. În primul rând, chiar dacă noi nu înțelegem pe deplin suma faptelor neprihănite ale lui Dumnezeu, acest lucru nu ar trebui să ne împiedice din a le vorbi altora despre ceea ce cunoaștem. În al doilea rând, ar trebui să vorbim mult despre faptele neprihănite ale lui Dumnezeu, nu despre ale noastre. Așa cum spunea psalmistul: „nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă" (Psalmul 115:1 — „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioșia Ta!").
c) Psalmul 145:6-7 — „Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoșătoare, și eu voi povesti mărimea Ta. Să se trâmbițeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate și să se laude dreptatea Ta!"
d) Ieremia 9:23-24 — „Așa vorbește Domnul: «Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ. Căci în acestea găsesc plăcere Eu», zice Domnul."
OBSERVAȚII: Așa cum am învățat din Psalmul 71:15-16, nu trebuie să ne lăudăm cu ceea ce noi am făcut, ci trebuie să ne lăudăm cu dreptatea lui Dumnezeu și cu faptele Lui drepte.
-
Conform textului din 1 Petru 2:9-10, care este unul dintre marile scopuri ale existenței bisericii Noului Testament și a creștinului, la nivel individual? Cum ar trebui să trăim în lumina acestui adevăr?
1 Petru 2:9-10 — „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare."
OBSERVAȚII: Noi trăim pe acest pământ pentru a propovădui și perfecțiunile morale ale lui Dumnezeu înaintea tuturor oamenilor. Noi facem acest lucru prin mărturia noastră, prin propovăduirea Cuvântului Său și prin a trăi o viață care demonstrează puterea Lui. Aceasta nu este doar o obligație, ci și un mare privilegiu!