Cum se face o fisa wikipedia de adaugat pe internet 5

Cum se face o fisa wikipedia de adaugat pe internet 5.txt

 Cum se face o fisa wikipedia de adaugat pe internet.txt

--------------- TEXTUL din care am preluat datele pentru wikipedia-------

GHEORGHE IONESCU - ȘIȘEȘTI
(1885-1967)
fondatorul cercetărilor experimentale agricole în țara noastră


Există personalități care prin activitatea lor multilaterală și profundă, lasă în urmă realizări atît de remarcabile, îneît cu greu se poate atribui primat unei singure preocupări. Așa ne-a rămas în memorie ilustrul nostru înaintaș, Gheorghe lonescu-Sisești, care îndeobște este considerat organizatorul cercetărilor experimentale agricole în România, cu toate că i se pot atribui și alte merite importante. Gheorghe lonescu-Șișești s-a născut la 16 octombrie 1885 în comuna Șișeștii de Jos, județul Mehedinți, în familia numeroasă a preotului Constantin lonescu, fiind primul dintre copiii unei familii iubitoare de glie și odrasle. Buna și harnica sa mamă, o minte ageră, dorea să-și scoată copiii la lumina cărții, de care ea n-a avut parte. Clasele primare le-a parcurs cu învățătorul Ion Trandafirescu, despre a cărui dragoste și pricepere de dascăl își amintea adeseori cu respect și admirație. A urmat studiile liceale la liceul "Traian" din Tumu-
Severin, lăcaș de mare prestigiu la sfirșit de secol, care a continuat în timp, pregătind tineri ce au devenit personalități ale științei, literaturii și artei. încă din primele clase el s-a distins ca un elev eminent, dotat cu remarcabile însușiri intelectuale, valorificate printr-o muncă consecventă, de continuu efort, dăruită cu seriozitate și pasiune, îneît s-a clasat primul în fiecare an de studii pînă la absolvire. După încheierea claselor liceale, numele său a fost eternizat pe placa de marmoră a liceului "Traian" cu litere aurite, cinste care se acorda șefilor de promoție, la cîteva din școlile de faimă din acei ani.
Deși a fost un element deosebit de dotat pentru litere și științele matematice, Gheorghe lonescu a optat la sfîrșitul studiilor liceale, pentru profesia de inginer agronom, fapt ce i-a surprins pe cunoscuții care-1 vedeau un viitor inginer, fizician sau chiar scriitor. Hotărîrea sa a fost luată după o serioasă chibzuință. în această privință spunea: "Cariera de agronom mi-am ales-o singur, fiindcă doream să trăiesc la țară. Nu-mi plăcea și nu-mi place nici azi viața zbuciumată din oraș. N-a fost nici un îndemn din partea părinților, nici din partea lui Teodor Costescu și nici din partea vreunui profesor. Bursa dată de Teodor Costescu nu a fost legată de nici o condiție, mi s-a lăsat posibilitatea să studiez ce doresc".
Cu bursa primită și cu unele ajutoare ulterioare, Gheorghe lonescu a plecat la studii în Germania, la Școala Superioară de Agricultură de la Hohenheim, unde studiase mai înainte Pană Bunescu, Haralamb Vasiliu și alții. înscris la această instituție germană de învățămînt a intrat ușor în activitate, sistematic și serios, muncind cu hărnicie și reușind să se situeze între fruntașii studioși ai școlii. La majoritatea examenelor a obținut 

	Oameni de seamă ai științei agricole românești	31 calificative excelent și 'foarte bine", iar pentru examenul de absolvire a primit mențiunea "Cu distincție" și calificativul "foarte bine" spre "eminent"; un rezultat excepțional, obținut la una din cele mai prestigioase școli superioare de agricultură din Europa acelor ani. Pentru a-și însuși o pregătire superioară, "Casa Școalelor" i-a acordat o bursă pentru studii de doctorat la Universitatea din lena. Astfel, în decembrie 1909, este primit în rîndurile "cetățenilor academici ai universității", aproximativ statutul de doctorand de azi. Lucrarea sa de diplomă susținută în anul 1911, pentru obținerea titlului de doctor, la Universitatea din lena, intitulată Agricultura țărănească din România a fost apreciată cu distincția "Magna cum Laudae".
Trebuie să menționăm că în timpul studiilor în străinătate Gheorghe lonescu nu s-a limitat la activitatea cerută de studii. A avut o bogată activitate literară în revistele vremii: "România", "Viața Românească", "Țara noastră" a lui Goga, fiind un nume cunoscut între tinerii talentați, unde vibra năvalnic și condeiul altui mare agronom - C.Sandu-Aldea. Dar în același timp a avut o activitate militantă pentru unirea acțiunilor studențești din străinătate spre realizarea unor societăți, gazete, etc. Avea o declarată prețuire pentru gazetele din Transilvania, spunînd: "Citiți domnilor reprezentanți ai presei din Regatul României!" Citiți "Tribuna", "Libertatea", "Gazeta Transilvaniei", "Răvașul", citiți "Lupta" și vedeți ce înseamnă a face din presă o putere, un factor de progres, vedeți cum s-au grupat împrejurul acesteia din urmă floarea inteligenței românești din Transilvania". O apreciere, ce o dăm din inimă scriitorilor români basarabeni, pentru o luptă asemănătoare.
Pe măsură ce se apropia de terminarea studiilor la lena, Gheorghe lonescu a colaborat la publicațiile agricole, la nivelul tînărului studios din străinătate, domic să facă cunoscute în țară numeroase informații folositoare compatrioților. Astfel, a trimis : pentru revistele "Cîmpul", "Revista Viticolă, Horticolă, Agricolă" - și "Jurnalul Societății ' Centrale Agricole din România" unele materiale cu evident caracter aplicativ: Analiza laptelui, Brînza de Hohenheim, Instalarea unei lăptării, Mana cartofului, Controlul laptelui, O moșie germană, Pășunile, Hrănirea vitelor de lapte, Livezile și îngrijirea lor, Despre comerțul cu ouă și altele. în perioada studiilor de doctorat a trimis lucrări de profunzime științifică în diverse ramuri agricole. Amintim cîteva dintre acestea: Impozitul pe plus valoarea funciară în Germania, Autoasigurarea în agricultură, Piscicultura intensivă. Despre îngrășăminte, Cuprinsul și caracterul agriculturii ca știință. O lucrare ce merită o mențiune specială este intitulată Istoricul chestiunii țărănești, domeniu în care au mai publicat lucrări A. D. Xenopol, N. lorga, Spiru Haret, Radu R. Rosetti, C. Garoflid și alții. Reflectînd la această activitate, Gheorghe lonescu își manifestă și o anumită nemulțumire, spunînd colegilor: "Mă gîndesc că cele mai bune articole pentru revistele noastre agricole sînt cele care izvorăsc din observația directă a faptelor acolo în țară". După întoarcerea în țară a primit, prin bunăvoința lui A. Saligny, funcția de administrator al fermei "Spanțov", din zona inundabilă a Dunării, la 15 km de Oltenița, în ianuarie 1911, unde a lucrat pînă în anul 1913. în această scurtă perioadă a realizat primele experiențe sistematice din activitatea sa prestigioasă. Acest început avea să fie un drum pe care a mers întreaga viață, indiferent de faptul că a fost profesor universitar, director la Școala Centrală de Agricultură de Ia Herăstrău, ministru al Agriculturii sau director al ICAR-ului.
Activitatea sa la ferma "Spanțov" a început cu probleme organizatorice, simultan cu cele de cercetare. în iunie 1911 la numai cîteva luni de la sosire, a publicat în Viața agricolă" articolul Prima moșie asanată a serviciului de îmbunătățiri funciare, Clinciu Spanțov, în care prezenta rezultatele obținute de predecesorul său la fermă pe perioada  
1900-1909, inginerul M. Florian. Acest articol trebuie apreciat și ca un act de prețuire colegială.
A început, ca mulți cercetători deveniți personalități în acest domeniu, prin efectuarea experiențelor cu soiuri, fiind foarte activ și rapid în activitate. Astfel, în 1912, publică o broșură asupra culturilor comparative cu soiuri de grîu, mazăre, fasole, soia, linte, porumb, sfeclă, cartofi și plante furajere. încă din acei ani a început munca de ameliorare a soiurilor de grîu, reușind mai tîrziu să dea agriculturii valorosul soi "American 15". Acest soi cultivat timp de 25 de ani pe sute de mii de ha a însemnat foarte mult pentru sporirea producției de grîu în țară. Credem că a fost soiul de grîu cu cea mai îndelungată folosință în agricultura țării noastre. în anul 1913 a trecut pe postul de administrator al fermei Laza, a Școlii Centrale de Agricultură de la Herăstrău, primind în anul 1914 și funcția de director al școlii. A muncit permanent în rîndul cadrelor didactice pentru ridicarea calității activității și pentru obținerea statutului de învățămînt agricol superior al acestui lăcaș.
în tinerețe, pe lîngă numeroasele sale preocupări, Gheorghe lonescu a acordat o atenție deosebită și continuă, activității de cercetare agricolă, publicării acestor rezultate și participării la acțiuni de popularizare și aplicare în practică. în acest domeniu a abordat studiul sistemelor de lucrare a solului, s-a ocupat de studiul fertilității diferitelor tipuri de sol prin intermediul plantei.
Mulți ani de muncă a consacrat studiului solurilor erodate și eroziunii, fenomen atît de răspîndit, care ar trebui să fie un obiectiv central în lucrările de conservare și îmbunătățire a fertilității solului. S-a situat între primii agronomi care au tras semnalul de alarmă pentru stăvilirea acestui proces atît de dăunător. O altă temă de cercetare, urmărită timp de zece ani, asupra căreia Gheorghe lonescu s-a oprit cu toată pasiunea, a fost cu privire la ameliorarea săraturilor din Valea Călmățuiului. Aceste experiențe 1- au consacrat între cei mai de seamă oameni de știință care au abordat o problemă de interes național. A cercetat cultura griului și a porumbului reușind să realizeze un mare număr de experiențe, a căror rezultate le-a introdus în. monografiile consacrate acestor plante, publicate în anii 1934, 1936 și ulterior. A cercetat și publicat de asemenea, culturile noi ca soia, rapița, iarba de Sudan și altele. Dar Gheorghe lonescu Sisești n-a fost numai un cercetător pasionat, ci și un activist neobosit pentru organizarea cercetării în țara noastră, în vremuri cînd interesul statului în acest domeniu era foarte neînsemnat, încă din perioada studenției, Gheorghe lonescu se gîndea la un plan unitar de cercetare. După numeroase tratative, consultări și articole publicate în favoarea conducerii cercetării agricole printr-un institut unic, consultîndu-se cu numeroși colegi, el a întocmit proiectul de lege privind înființarea Institutului de Cercetări Agronomice. Acesta a fost votat în Senat în 1927, iar legea s-a promulgat în mai, același an. La 1 ianuarie 1928 Gheorghe lonescu-Sisești a fost numit director general al "Institutului de Cercetări Agronomice al României", urmînd să părăsească Ministerul Agriculturii, unde a lucrat în mai multe rinduri ca director general și apoi ministru în patru guverne, pînă în anul 1940. înființarea Institutului a fost o realizare cu totul deosebită pentru viitorul cercetărilor agricole din țară. Trebuie să amintim aici că la reușita acestei acțiuni a contribuit mult Gheorghe Cipăianu, care deținea atunci funcția de secretar de stat la Ministerul Agriculturii. Zi de zi a îndrumat apoi, construirea monumentalei clădiri care găzduiește azi sediul "Academiei de Științe Agricole și Silvice", așezînd în zidurile ei o parte din ființa sa și dorința de a da țării o instituție centrală de coordonare a cercetării la scară națională.
Deși a lucrat cu unele mici întreruperi la Școala Centrală de Agricultură de la Herăstrău, în anul 1928 era din nou director și continuînd activitatea lui C. Sandu- 

	Oameni de seamă ai științei agricole românești	33 Aldea a obținut în anul 1929 legiferarea statutului de învățâmînt agricol superior sub denumirea de "Academia de înalte Studii Agronomice". Începînd din anul 1921 a predat Cursul de agrologie, pe care l-a ținut cu o anumită întrerupere pînă în anul 1956. Scris la un nivel academic, Tratatul de Agrotehnică, în 2 volume, a apărut în anul 1958, semnat împreună cu acad. Irimie Staicu, devotatul său discipol și urmaș în acest domeniu. Prin calitățile sale deosebite de dascăl și om, Gheorghe lonescu a fost un profesor iubit și admirat de patruzeci de generații de studenți ai Institutului Agronomic din București. Este momentul să arătăm că începutul didactic l-a făcut în anul 1914 la Iași, la Secția de Științe Agricole a Facultății de Științe, de la Universitatea ieșeană, unde a fost invitat de profesorul Haralamb Vasiliu, director pe atunci al primei instituții agronomice de nivel universitar din țara nostră. Aici, în același an i s-a echivalat diploma de doctor obținută la lena.
Privit în ansamblu, constatăm că Gheorghe lonescu a avut o activitate științifică deosebit de fecundă: studii monografice și tratate, amintite mai sus, articole, conferințe despre cultivarea plantelor și lucrarea solului, cercetări și conferințe despre fertilitatea solului, studii de sinteză, articole despre relația plantă-sol și agrotehnica culturilor, lucrări de folosire a patrimoniului funciar, articole privind orientarea științei agricole, probleme de valorificare a rezultatelor științifice în favoarea producției, articole de îndrumare și orientare social-economică, lucrări de economie agrară. Toate aceste lucrări depășesc impresionanta cifră de 150, iar dacă apreciem că experiențele agricole trebuie să aibă o durată de minimum 3 ani, cînd sînt efectuate în cîmp, avem un argument de prețuire în plus.
Gheorghe lonescu-Siscști face parte cu deplină justificare din grupul marilor publiciști agronomi: S. P. Radianu, Filipcscu, Max Popovici, D. Ștefănescu, V. Brezeanu, Ion C. Tcodorescu, avînd o activitate prodigioasă. A publicat în revista "Cîmpul" încă din perioada studiilor. A fost unul dintre cei mai activi susținători și publiciști la "Viața agricolă" unde a fost permanent membru al Colegiului de redacție. Multe materiale a oferit revistei "Pagini Agrare și Sociale" a lui C. Filipescu, a slujit cu articolele sale și revistele "Casa noastră" și "Foaia plugarilor" din Basarabia. în Basarabia a fost unul dintre organizatorii și înfăptuitorii reformei agrare, trimis de guvernul român.
Gheorghe lonescu a fost o personalitate de prestigiu	internațional,
reprezentînd țara la numeroase	reuniuni
științifice, unde s-a bucurat de înalte aprecieri, pentru modul academic de prezentare a lucrărilor sale, aducînd laudă cercetării agricole românești.
în anii 1923, 1924,
Sediul central ICAR	1927, 1929 a participat Ia
(azi Academia de Științe Agricole și Silvce)	congresele	"Institutului
Internațional de Agricultură", for care după al doilea război mondial a fost reactivat sub auspiciile ONU, prin FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură". Lucrările științifice prezentate cu aceste ocazii, precum și cele ținute la alte congrese, cum a fost Congresul Mondial pentru 
Agricultură de la Roma, cel pentru Știința Solului și altele, i-au adus o binemeritată popularitate în rîndul oamenilor de știință din Europa.
Astfel, în anul 1924 a primit Ordinul "Meritul Agricol" acordat de statul francez, iar în anul 1929 guvernul acestei țări i-a acordat "Legiunea de Onoare" în gradul de "Cavaler" pentru calitatea sa de membru al Biroului Congresului Internațional de Agricultură. Academia de Agricultură din Cehoslovacia l-a ales pe Gheorghe lonescu ca "membru corespondent" în anul 1928, iar în anul 1938 "Membru de onoare" pentru merite speciale în agricultură și știință. în anul 1942 a fost onorat cu o vizită a celebrului savant al timpului E. A. Mitcherlich, care a avut păreri măgulitoare despre ICAR și conducătorul său. La vîrsta de 72 de ani a vizitat Expoziția Agricolă Unională de la Moscova, unde a cunoscut marii oameni de știință sovietici: Țîțîn, lukovski, Tiurin și alții. Aici a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe Agricole "V. I. Lenin".
Puțini dintre marii noștri înaintași în științele agricole s-au bucurat în viață de atîta atenție, prețuire și cinstire ca Gheorghe lonescu-Sisești. La vîrsta de 39 de ani a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la propunerea lui Gr. Antipa, o mare autoritate științifică de la începutul secolului nostru. în anul 1936 a fost ales membru activ al Academiei Române, unde la discursul de recepție a prezentat lucrarea Dezvoltarea studiilor despre sol în România. în cuvîntul de răspuns, acad. Gr. Antipa a spus: "în afară de remarcabila d-voastră publicație științifică și activitate didactică și multe realizări în toate aceste domenii, d-voastră vă rămîn marile merite de a fi reorganizat și pus pe baze științifice fermele experimentale, de a fi organizat selecțiunea științifică a cerealelor..." în anul 1962 a primit distincția "Om de știință emerit al RPR", iar diploma i-a fost înmînată la Consiliul de Stat, de către președintele Consiliului de Miniștri - Ion Gheorghe Maurer. La împlinirea vîrstei de 75 de ani, a fost decorat cu "Steaua Republicii Populare Române" cl. I, iar Academia RSR i-a închinat un volum omagial, la care au participat oameni de știință străini, sir John E. Russel (Anglia), I. V. Tiurin, N. V. Turbin (URSS), S. Henin, R. Braconnier (Franța), F. Angelini și C. Azzi (Italia) și mulți alții.
Au fost scrise articole care i-au prezentat activitatea sub cele mai diverse aspecte, iar la numai șapte ani de la plecarea sa dintre noi, a fost publicată o monografie, ce face o prezentare foarte reușită celui care a fost organizatorul și promotorul cercetărilor științifice în agricultură, profesorul și omul deosebit, Gheorghe lonescu-Șișești. Activitatea sa îndelungată și rodnică, de o vastă întindere, cu rezultate regăsite în progresul științei și practicii agricole românești îl situează pe merit, în primul eșalon al marilor înaintași ai științei agricole.
Gheorghe lonescu-Sisești
(Bibliografie selectivă)
-	Cuprinsul și caracterul agriculturii ca știință, studiu critic. Rev. "Eminescu" în "Viața
Agricolă" nr. 1, București, 1910.
-Studii economice. Rev. "Eminescu", București, 1912.
-Ce datorează agricultura științei. Ed. "Karol Gobi", București, 1919. -Reforma agrară în România. "Reforma socială", București, 1920.
-	Congresul Internațional de Agricultură din Varșovia. Aspecte din Agricultura Poloniei.
Rev. "Bucovina", București, 1925.
-	Învățămîntul Agricol în România, în "Activitatea școlilor de agricultură pînă la 1924",
Ed. "Gobi", București, 1925. 
-	Reforma agrară și producția. Ed. "Cartea Românească", București, 1925.
-	Repartiția proprietăților agricole și a impozitelor pe aceste proprietăți în perioada
1923-1926. "Cartea Românească", București, 1927.
-	Participarea României la producția și comerțul mondial de cereale. "Cartea
Românească", București, 1928.
-	Cercetări asupra principalelor tipuri de sol ale României prin metoda de fiziologie
vegetală. Analele "ICAR", an. 2, voi. 3,1931. "Luceafărul", București, 1931.
-	Criza agricolă. Rev. "Viața Agricolă", 9-12, "Oltenia", București, 1931.
-Cercetări asupra podzolului. Rev. "Viața Agricolă", nr. 11, București, 1932. Aratul. "Universul", București, 1933.
-	Lunca Dunării și punerea ei în valoare. "Monitorul Oficial", București, 1933.
-	Rapița (31 pag). "Universul", București, 1934.
-	Asupra cîtorva particularități ale legii acțiunii factorilor de vegetație (cu Ioana C.
Valută), "Monitorul Oficial", București, 1936.
-	Cultura soiei. "Monitorul Oficial", București, 1937.
-	Dezvoltarea studiilor despre sol în România. Discurs la primirea în Academia Română,
București, 1937.
-	Iarba de Sudan. "Monitorul Oficial", București, 1937.
-	Cultura griului cu privire specială la condițiile din România. "Cartea Românească",
București, 1938.
-	Activitatea Ministerului Agriculturii și Domeniilor în 1938. Cuvîntare, "Bucovina",
București, 1939.
-	Agricultura în epoca contemporană (207 pag.) Ed. "PAS", București, 1940.
-	Colonizarea. Discursuri. "Monitorul Oficial", București, 1940.
-	Camerele agricole. "Monitorul Oficial", București, 1940.
-	Contractele de dijmă și de muncă în agricultură. Discurs. "Monitorul Oficial",
București, 1940.
-	Discursuri parlamentare - Sesiunea 7 martie-19 aprilie 1940. "Monitorul Oficial",
București, 1940.
-	Fazele de dezvoltare ale Facultății de Agronomie din București. Tip. "Independența",
București, 1940.
-	Problema textilelor naționale. Discurs. "Monitorul Oficial", București, 1940.
-	îndrumări agricole- 35 conferințe radio (332 pag.), "Universul", București, 1941.
-	Agrotehnica. "Cartea Românească", București, 1942.
-	Contribuțiuni la cunoașterea și ameliorarea pămînturilor sărăturoase din România.
"Analele ICAR", voi. 18, 1946, "Bucovina", București, 1946.
-	Dare de seamă de activitate ICAR în anul 1945. "Monitorul Oficial", București, 1948.
-	Buruienile și combaterea lor. Ed. "A.S.S.", București, 1955.
-	Cultura porumbului. Ed. "A.S.S.", București, 1955.
-	Gheorghe lonescu-Sisești - Contribuția operei sale științifice la progresul agriculturii
în România" Ed. "Academia R.S.R.", București, 1977.
-	Mihalcea Eleonora, Speranța lonescu-Sisești. Gheorghe lonescu-Sisești, Ed. "CERES",
București, 1977.

--------Fisa Wikipedia in care au fost inserate pe scurt datele din textul de mai sus---------
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ionescu-%C8%98i%C8%99e%C8%99ti

{{altepersoane|Gheorghe Ionescu}}
{{notabilitate|date=aprilie 2025}}
{{referințe|date=aprilie 2025}}

{{Membru Academia Română
| tip_membru        = titular
| academie          = [[Academia Română]]
| an_alegere        = 1936
}}

{{Infocaseta Om de știință
| nume                   = Gheorghe Ionescu-Șișești
| descriere              = Academicianul Gheorghe Ionescu-Șișești
| data_nașterii          = [[16 octombrie]] [[1885]]
| locul_nașterii         = [[Șișești, Mehedinți|Șișeștii de Jos]], [[județul Mehedinți]], [[România]]
| data_decesului         = [[4 iunie]] [[1967]]
| locul_decesului        = [[Otopeni]], [[Republica Socialistă România]]
| naționalitate          = română
| domeniu                = [[Agronomie]]
| instituție             = [[Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea|Institutul de Cercetări Agronomice al României]], [[Academia de Înalte Studii Agronomice, București]], [[Universitatea din Iași]]
| alma_mater             = Școala Superioară de Agricultură din [[Stuttgart]]-Hohenheim, [[Germania]]<br>[[Universitatea din Jena]], [[Germania]]
| conducător_de_doctorat = 
| doctoranzi             = [[Irimie Staicu]]
| cunoscut_pentru        = Întemeietorul [[Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea|Institutului de Cercetări Agronomice al României]]<br>Crearea soiului de grâu „American 15”<br>Director al Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău<br>Ministru al Agriculturii
| societăți              = [[Academia Română]]<br>[[Academia de Științe Agricole și Silvice din România]]<br>Academia Cehoslovacă de Agricultură<br>Academia Unională de Științe Agricole „V.I. Lenin” din Moscova
| premii                 = [[Fișier:ON SR.jpg|40px]] [[Ordinul național Steaua României|Steaua României]] clasa I (1938)<br>[[Fișier:Ro1ocr.gif|40px]] [[Ordinul Coroana României|Coroana României]] - comandor (1922)<br>[[Fișier:Legion Honneur GO ribbon.svg|40px]] [[Legiunea de onoare]] - mare ofițer (1930)<br>[[Fișier:Ordre du Merite agricole Commandeur ribbon.svg|40px]] Mérite agricole - comandor (1924)<br>[[Laureat al Premiului de Stat|Premiul de Stat]] (1962)<br>Om de știință emerit al RPR (1962)
| soție                  = Speranța Ionescu-Șișești
| copii                  = Dan Ionescu-Șișești
| pagină_web             = 
| note_de_subsol         = 
}}

[[File:ICAR Headquarters Bucharest.jpg|thumb|Sediul central al Institutului de Cercetări Agronomice al României (azi Academia de Științe Agricole și Silvice), fondat de Gheorghe Ionescu-Șișești în 1927.]]

'''Gheorghe Ionescu-Șișești''' (n. [[16 octombrie]] [[1885]], [[Șișești, Mehedinți|Șișeștii de Jos]], [[județul Mehedinți]], [[România]] – d. [[4 iunie]] [[1967]], [[Otopeni]], [[Republica Socialistă România]]) a fost un agronom român, doctor în științe agricole al [[Universitatea din Jena|Universității din Jena]], membru titular al [[Academia Română|Academiei Române]] și fondator al [[Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea|Institutului de Cercetări Agronomice al României]] (ICAR). Considerat un pionier al agronomiei românești, a adus contribuții esențiale în cercetarea solurilor, ameliorarea plantelor și organizarea învățământului agricol superior.

== Biografie ==

=== Copilărie și educație ===
Gheorghe Ionescu-Șișești s-a născut la 16 octombrie 1885 în [[Șișești, Mehedinți|Șișeștii de Jos]], într-o familie numeroasă condusă de preotul Constantin Ionescu. Mama sa, o femeie harnică și cu o minte ageră, a insistat ca toți copiii să beneficieze de educație. A urmat școala primară în satul natal sub îndrumarea învățătorului Ion Trandafirescu, despre care vorbea cu mare respect. Studiile liceale le-a efectuat la Liceul „Traian” din [[Turnu Severin]], o instituție de prestigiu, unde s-a remarcat ca elev eminent, clasându-se primul în fiecare an. La absolvire, numele său a fost înscris pe placa de marmură a liceului, o onoare rezervată șefilor de promoție.

Deși avea aptitudini remarcabile pentru matematică și literatură, a ales cariera de agronom, dorind să trăiască aproape de natură și să evite agitația urbană. Cu o bursă oferită de Teodor Costescu, a studiat la Școala Superioară de Agricultură din [[Stuttgart]]-Hohenheim, Germania (1905–1909), unde a obținut calificative excelente și mențiunea „Cu distincție” la absolvire. Ulterior, a beneficiat de o bursă din partea „Casei Școalelor” pentru a urma studii de doctorat la [[Universitatea din Jena]], unde, în 1911, a obținut titlul de doctor în științe agricole cu teza ''Agricultura țărănească din România'', distinsă cu „Magna cum Laudae”.

=== Carieră profesională ===
După întoarcerea în România, în ianuarie 1911, Gheorghe Ionescu-Șișești a fost numit administrator al fermei „Spanțov” din zona inundabilă a Dunării, unde a realizat primele sale experiențe agricole sistematice. În 1913, a devenit administrator al fermei Laza, aparținând Școlii Centrale de Agricultură de la Herăstrău, iar în 1914 a fost numit director al acestei școli, pe care a condus-o în perioadele 1914–1919 și 1928. Sub conducerea sa, școala a obținut în 1929 statutul de [[Academia de Înalte Studii Agronomice]], devenind o instituție de învățământ superior.

În 1927, a fondat [[Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea|Institutul de Cercetări Agronomice al României]] (ICAR), pe care l-a condus ca director general până în 1948. A supravegheat personal construirea sediului monumental al institutului, astăzi sediul [[Academia de Științe Agricole și Silvice]]. A ocupat funcția de ministru al agriculturii în patru mandate între 1931 și 1940, contribuind la reforma agrară din Basarabia și la modernizarea agriculturii românești. A predat agrologia la [[Academia de Înalte Studii Agronomice]] din București (1921–1956) și, în 1914, la Secția de Științe Agricole a [[Universitatea din Iași|Universității din Iași]], invitat de profesorul Haralamb Vasiliu.

=== Familie ===
Gheorghe Ionescu-Șișești a fost căsătorit cu Speranța Ionescu-Șișești și a avut un fiu, Dan Ionescu-Șișești. Fratele său, [[Nicolae Ionescu-Șișești]], a fost un medic renumit.

== Activitate științifică ==

=== Domenii de cercetare ===
Gheorghe Ionescu-Șișești a abordat domenii variate ale agronomiei, printre care:
* Ameliorarea plantelor, în special a soiurilor de grâu și porumb
* Studiul fertilității solurilor și al eroziunii
* Ameliorarea solurilor sărăturate
* Sisteme de agrotehnică și lucrare a solului
* Introducerea culturilor noi (soia, rapiță, iarbă de Sudan)
* Organizarea cercetării agricole și a învățământului superior

=== Contribuții originale ===
* A creat soiul de grâu „American 15”, cultivat timp de 25 de ani pe sute de mii de hectare, contribuind semnificativ la creșterea producției agricole.
* A realizat studii aprofundate asupra solurilor erodate și a tras semnale de alarmă privind necesitatea conservării fertilității solului.
* A efectuat cercetări de zece ani asupra ameliorării sărăturilor din Valea Călmățuiului, devenind un reper în acest domeniu.
* A publicat monografii fundamentale despre cultura grâului, porumbului, soiei și rapiței, bazate pe experimente extinse.
* A inițiat și coordonat înființarea ICAR, stabilind un cadru unitar pentru cercetarea agricolă în România.

=== Metodologie și inovații ===
Ionescu-Șișești a combinat cercetarea experimentală cu observația directă, insistând pe aplicabilitatea practică a rezultatelor. A introdus metode moderne de analiză a solurilor prin fiziologia vegetală și a promovat selecția științifică a cerealelor. A fost un pionier în studiul relației plantă-sol, dezvoltând principii de agrotehnică adaptate condițiilor din România.

== Lucrări ==
Gheorghe Ionescu-Șișești a publicat peste 150 de lucrări științifice, inclusiv studii monografice, tratate, articole și conferințe, abordând teme precum agrotehnica, fertilitatea solului, economia agrară și organizarea cercetării agricole.

=== Cărți și monografii ===
* ''Ce datorează agricultura științei'' (1919)
* ''Reforma agrară în România'' (1920)
* ''Reforma agrară și producția'' (1925)
* ''Participarea României la producția și comerțul mondial de cereale'' (1928)
* ''Cultura griului cu privire specială la condițiile din România'' (1938)
* ''Agricultura în epoca contemporană'' (1940)
* ''Agrotehnica'' (1942)
* ''Contribuțiuni la cunoașterea și ameliorarea pămînturilor sărăturoase din România'' (1946)
* ''Buruienile și combaterea lor'' (1955)
* ''Cultura porumbului'' (1955)
* ''Tratatul de Agrotehnică'' (1958, cu Irimie Staicu)

=== Articole științifice ===
* „Cuprinsul și caracterul agriculturii ca știință” (1910, ''Viața Agricolă'')
* „Cercetări asupra principalelor tipuri de sol ale României prin metoda de fiziologie vegetală” (1931, ''Analele ICAR'')
* „Criza agricolă” (1931, ''Viața Agricolă'')
* „Cercetări asupra podzolului” (1932, ''Viața Agricolă'')
* „Lunca Dunării și punerea ei în valoare” (1933, ''Monitorul Oficial'')
* „Asupra câtorva particularități ale legii acțiunii factorilor de vegetație” (1936, cu Ioana C. Valută, ''Monitorul Oficial'')

=== Alte contribuții ===
A publicat articole practice în reviste precum ''Cîmpul'', ''Viața Agricolă'', ''Pagini Agrare și Sociale'', ''Casa Noastră'' și ''Foaia Plugarilor'', abordând subiecte precum analiza laptelui, combaterea manei cartofului și piscicultura intensivă. A fost membru permanent al colegiului de redacție al revistei ''Viața Agricolă''.

== Premii și recunoaștere ==
Gheorghe Ionescu-Șișești a fost onorat cu numeroase distincții:
* [[Ordinul Coroana României]] în grad de comandor (1922)
* [[Ordinul național Steaua României|Steaua României]] clasa I (1938)
* [[Legiunea de onoare]] în grad de mare ofițer (1930, Franța)
* [[Ordre du Mérite agricole]] în grad de comandor (1924, Franța)
* Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (1941)
* [[Ordinul Muncii]] clasa a II-a (1954)
* [[Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne”]] clasa a II-a (1956)
* [[Laureat al Premiului de Stat|Premiul de Stat]] (1962)
* Om de știință emerit al RPR (1962)

A fost membru al mai multor societăți savante:
* Membru corespondent (1925) și titular (1936) al [[Academia Română]], vicepreședinte (1938–1939, 1940–1941, 1959) și președinte al Secției de Biologie și Științe Agricole (1955)
* Membru și vicepreședinte (1949) al [[Academia de Științe Agricole și Silvice din România]]
* Membru corespondent (1926) și de onoare (1938) al Academiei Cehoslovace de Agricultură
* Membru corespondent (1957) al Academiei Unionale de Științe Agricole „V.I. Lenin” din Moscova

== Recunoaștere internațională ==
Gheorghe Ionescu-Șișești a participat la numeroase congrese internaționale, unde a fost apreciat pentru prezentările sale academice:
* Congresele Institutului Internațional de Agricultură (1923, 1924, 1927, 1929)
* Congresul Mondial pentru Agricultură, [[Roma]] (data nespecificată)
* Congresul pentru Știința Solului (data și locație nespecificate)
* Vizită la Expoziția Agricolă Unională, [[Moscova]] (1957)

A fost vizitat în 1942 de savantul german E.A. Mitscherlich, care a lăudat activitatea ICAR. Lucrările sale au fost citate și apreciate de oameni de știință precum John E. Russel (Anglia), I.V. Tiurin (URSS) și S. Henin (Franța).

== Contribuții suplimentare ==
* A fost un mentor dedicat, formând 40 de generații de agronomi prin cursurile sale de agrologie și tratatul de agrotehnică.
* A contribuit la organizarea reformei agrare în Basarabia, fiind trimis de guvernul român.
* A militat pentru înființarea ICAR, elaborând proiectul de lege votat în 1927, și a coordonat construirea sediului său.
* A susținut modernizarea învățământului agricol, obținând statutul de academie pentru Școala de la Herăstrău.
* A avut o bogată activitate publicistică, colaborând cu reviste din Transilvania și Basarabia și militând pentru unirea eforturilor studențești.

== In memoriam ==
În 1992, Academia de Științe Agricole și Silvice a fost redenumită [[Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”]]. O șosea din cartierul [[Băneasa, București]] și un liceu agricol din [[Valea Călugărească, Prahova]] îi poartă numele. În 1977, a fost publicată o monografie dedicată vieții și operei sale.

== Citate ==
Referindu-se la fărâmițarea excesivă a suprafețelor agricole, Gheorghe Ionescu-Șișești a spus:
„Pământul este ca diamantul, cu cât se mărunțește, cu atât își pierde valoarea.”

== Note ==
<references />

== Referințe ==
* Viorel Iulian Pestean – ''Oameni de seamă ai științei agricole românești'', vol. 2, Editura ASAS, București, 2000. [https://archive.org/details/pestean-viorel-iulian-oameni-de-seama-ai-stiintei-agricole-romanesti-vol.-2 acces online]
* Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). ''100 de inovatori români''. Institutul Cultural Român.
* Mihalcea, Eleonora; Ionescu-Șișești, Speranța. ''Gheorghe Ionescu-Șișești'', Editura CERES, București, 1977.
* [http://www.agro-bucuresti.ro/fisiere/file/Istoric/Gheorghe%20Ionescu-Sisesti.pdf Gheorghe Ionescu-Șișești], Facultatea de Agricultură, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

== Bibliografie ==
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Cuprinsul și caracterul agriculturii ca știință'', ''Viața Agricolă'', nr. 1, București, 1910.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Studii economice'', ''Eminescu'', București, 1912.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Ce datorează agricultura științei'', Ed. Karol Gobi, București, 1919.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Reforma agrară în România'', ''Reforma socială'', București, 1920.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Învățământul agricol în România'', Ed. Gobi, București, 1925.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Reforma agrară și producția'', Ed. Cartea Românească, București, 1925.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Participarea României la producția și comerțul mondial de cereale'', Ed. Cartea Românească, București, 1928.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Cercetări asupra principalelor tipuri de sol ale României prin metoda de fiziologie vegetală'', ''Analele ICAR'', vol. 3, București, 1931.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Criza agricolă'', ''Viața Agricolă'', nr. 9-12, București, 1931.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Cercetări asupra podzolului'', ''Viața Agricolă'', nr. 11, București, 1932.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Lunca Dunării și punerea ei în valoare'', ''Monitorul Oficial'', București, 1933.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Rapița'', ''Universul'', București, 1934.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Asupra câtorva particularități ale legii acțiunii factorilor de vegetație'' (cu Ioana C. Valută), ''Monitorul Oficial'', București, 1936.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Cultura soiei'', ''Monitorul Oficial'', București, 1937.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Dezvoltarea studiilor despre sol în România'', Academia Română, București, 1937.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Iarba de Sudan'', ''Monitorul Oficial'', București, 1937.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Cultura griului cu privire specială la condițiile din România'', Ed. Cartea Românească, București, 1938.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Agricultura în epoca contemporană'', Ed. PAS, București, 1940.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Agrotehnica'', Ed. Cartea Românească, București, 1942.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Contribuțiuni la cunoașterea și ameliorarea pămînturilor sărăturoase din România'', ''Analele ICAR'', vol. 18, București, 1946.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Buruienile și combaterea lor'', Ed. A.S.S., București, 1955.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe – ''Cultura porumbului'', Ed. A.S.S., București, 1955.
* Ionescu-Șișești, Gheorghe; Staicu, Irimie – ''Tratatul de Agrotehnică'', București, 1958.
* Mihalcea, Eleonora; Ionescu-Șișești, Speranța – ''Gheorghe Ionescu-Șișești'', Ed. CERES, București, 1977.

== Legături externe ==
* [http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=I Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – I]
* [http://gheorghe.manolea.ro/2011/03/12/gheorghe-ionescu-sisesti-%E2%80%93-cea-mai-insemnata-personalitate-a-agronomiei-romanesti/ Gheorghe Ionescu-Șișești – cea mai însemnată personalitate a agronomiei românești], Blog – Prof. Gheorghe Manolea.

{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Ionescu-Șișești, Gheorghe}}
[[Categorie:Nașteri în 1885]]
[[Categorie:Nașteri pe 16 octombrie]]
[[Categorie:Decese în 1967]]
[[Categorie:Decese pe 4 iunie]]
[[Categorie:Membri titulari ai Academiei Române]]
[[Categorie:Agronomi români]]
[[Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României]]
[[Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua României]]
[[Categorie:Laureați ai Premiului de Stat]]
[[Categorie:Mari Ofițeri ai Legiunii de onoare]]
[[Categorie:Miniștri ai agriculturii români]]
[[Categorie:Oameni din județul Mehedinți]]
[[Categorie:Români pe mărci poștale românești]]
[[Categorie:Viața Românească]]