Cum se face o fisa wikipedia de adaugat pe internet 7

Cum se face o fisa wikipedia de adaugat pe internet 7.txt

Cum se face o fisa wikipedia de adaugat pe internet.txt

--------------- TEXTUL din care am preluat datele pentru wikipedia-------

HARALAMB VASILIU
(1880-1953)
ctitorul învățămîntului agronomic superior în Moldova
agronom-s avant
Omul care și-a făurit drept ideal de viață înființarea și dezvoltarea învățămîntului agronomic superior la Iași, a fost fiul unei familii de țărani, din satul Hoisești, județul Iași, Manole și Maria (Măndița) Vasiliu. S-a născut la 15 ianuarie 1880, clasele primare le- a urmat în localitatea Podu Iloaiei*, iar cursul secundar la prestigiosul Liceu Internat din Iași. Aici a făcut dovada unui elev excepțional. Impresiona printr-o inteligență sclipitoare, o putere de muncă deosebită, o comportare disciplinată și o modestie care l-a caracterizat întreaga sa viață. Aceste calități au fost remarcate de marele savant chimist al timpului Petru Poni, care asistînd la examenul pentru intrarea în cursul superior al liceului, a cerut conducerii să fie anunțat cînd elevul își va încheia studiile liceale, în condiții materiale cu totul precare, rămas orfan de ambii părinți, la vîrsta de 15 ani, cu încă cinci frați, Haralamb Vasiliu a absolvit cursurile Liceului Internat în anul 1898, cu distincția "Medalia de aur", care se acorda celui mai merituos absolvent. Numele său este înscris în marmoră, cu litere aurite pe lista absolvenților eminenți în holul de la intrarea prestigiosului lăcaș de învățămînt, care ulterior a luat numele cunoscutului cărturar patriot C. Negruzzi. Aici, unde a rămas o mărturie durabilă, se mai pot întîlni și alte mari personalități ale științei, artei și culturii, care au dominat prin activitatea lor prima jumătate a secolului XX: Ioan Borcea (1897), Eugen Lovinescu (1899), Traian Lalescu (1900), lorgu Iordan (1908), Mihai Jora (1909), Victor Ion Popa (1914), Horia Hulubei (1915), Mihai Ralea (1915), Radu Beligan.
Deși a acordat atenție egală tuturor obiectelor în timpul studiilor de liceu, Haralamb Vasiliu a fost mai apropiat de științele exacte - fizica, chimia și matematica. După absolvire, în anul 1898, la îndemnul profesorului Petru Poni s-a înscris ca student în anul I la Facultatea de Științe, Secția fizico-chimice a Universității din Iași, pe care o va absolvi în anul 1901, obținînd licența și în matematici în anul 1902.
Haralamb Vasiliu a fost un caz rarisim, poate unic, în rîndul cadrelor agronomice, în sensul că după strălucite studii universitare, cu două licențe în domeniul științelor exacte, la vîrsta de 22 de ani, a reînceput studii de pregătire agronomică superioară în străinătate.
Din mărturiile Eufrosinei Vasiliu, sora mai mică a lui Haralamb Vasiliu. 
Ca fiu de țăran, Haralamb Vasiliu era un cunoscător foarte avizat al vieții și necazurilor maselor țărănești, situație care îl preocupa cu mult interes: "îmi puneam des întrebarea, care sînt cauzele mizeriei în care se zbatea țăranul nostru și-a înapoierii în care se găsea țara și doream din suflet să pot fi de folos la schimbarea stării de lucruri în bine". Aceste gînduri îl urmăreau în timpul studiilor în străinătate.
Spiritul disciplinat și metodic, seriozitatea și puterea sa de muncă, au constituit puncte de afinitate cu școala germană a timpului, îneît cu o bursă "V. Adamachi", obținută tot prin bunăvoința profesorului Petru Poni, care avea pe atunci și funcția de președinte al Consiliului Superior de Agricultură la lași, s-a înscris la Academia Superioară de Agricultură din Hohenheim, la 15 km de Stuttgart, în landul Wurtenberg, fiind între primii români din Moldova care studiau științele agricole în Germania. A avut ca profesori mari personalități ale timpului: Fruwirth, Pompeasi, Mack, Wirchner. Ambițios și perseverent, în timpul celor trei ani de studii, a fost declarat cel mai valoros absolvent din ultimele 86 de generații pregătite la această renumită școală europeană a timpului. într- adevăr, 72% din notele obținute în cadrul celor două sesiuni de examen au fost "excepțional" și "foarte bine".
Avînd o pregătire agronomică temeinică și multilaterală, Haralamb Vasiliu era conștient și de necesitatea unei specializări mai înguste. Prin factura sa psihică și înalta sa ținută intelectuală și morală, el a prevăzut nelimitata aplicabilitate a științei în folosul progresului uman și în mare măsură în agricultură. Astfel, a hotărît să se perfecționeze în chimie agricolă la Universitatea din Breslaw (Wrocklaw-Polonia), unde a studiat cu personalități excepționale ale vremii: Pfeifer, Bruno Shultz, Rieke, în perioada octombrie 1905-iulie 1906. Teza sa de doctorat intitulată Noi cercetări asupra substanțelor mame ale acidului hippuric produs în corpul animal a fost apreciată cu "Magna cum laude" acordîndu-i-se titlul de "Doctor în filozofie". Lucrarea sa a fost publicată în patru din numerele "Buletinului" Universității din anii 1907-1908.
La terminarea doctoratului, în anul 1906, Haralamb Vasiliu a primit oferta de a rămîne în Germania, dar idealul său de viață l-a oprit să dea un răspuns pozitiv acestei invitații.
întors în țară în anul 1906, Haralamb Vasiliu a fost numit "agregat suplinitor" la disciplina chimie agricolă a Facultății de Științe a Universității din Iași, deținută pînă în anul 1933; fiind singura activitate pentru care primea salar, dar aceasta era o activitate redusă, comparativ cu restul muncii sale titanice depuse pentru înființarea și dezvoltarea învățamîntului agronomic superior, mai întîi în cadrul Universității ieșene.
La îndemnul marelui cunoscător al problemelor învățamîntului, Spira Haret, și al savantului patriot Petra Poni, a început, în toamna anului 1907, "cursul liber" de științe agricole la Facultatea de Științe din Iași, pentru alți studenți și persoane particulare, interesate. Activitatea a progresat atît de frumos, îneît, în anul 1910, cursurile s-au completat prin participarea profesorilor de la Universitate, care țineau prelegeri de biologie generală, foarte necesare însușirii cunoștințelor de specialitate agronomică. Susțineau aceste cursuri: P. Bujor, A. Popovici, D. Pompeiu, C. lonescu, A. Georgescu și alții. Cursurile de specialitate agronomică erau predate aproape în totalitate de către Haralamb Vasiliu gratuit, pînă în anul 1933.
Mărturia sa în legătură cu activitatea depusă o desprindem din cererea de anulare a deciziei de pensionare "din oficiu" în anul 1941, în care spunea: "Cursul meu ținea doi ani dacă se adună orele, se socotește că făceam un număr de 636 ore, cam cît zece profesori; pe lîngă cursuri am făcut lucrări practice cu studenții în laborator și în cîmpul de 
	Oameni de seamă ai științei agricole românești	25 experiențe, dirijam și chiar lucram în ferma demonstrativă, mai ales vacanțele. Această activitate a durat 15-20 de ani, și țin să remarc că a fost complet gratuită, căci eram plătit ca profesor de chimie agricolă și alimentară la Secțiunea fizico-chimicelor, unde am ținut prelegerile și lucrările practice cu studenții respectivi pînă în anul 1933.
In plus conducea ferma didactică de la Ezăreni, lîngă Iași, unde a investit o sumă egală cu prețul a 20 perechi de boi, care i-a fost restituită după devalorizarea din 1925, în proporție de 1/25. Evident, este un exemplu unic de sacrificiu material pentru un cadru universitar din țara noastră, spre bunul mers al învățămîntului agronomic.
Eforturile lui Haralamb Vasiliu s-au încununat prin legiferarea înființării "Secției de științe agricole în cadrul Facultății de Științe a Universității din Iași, în anul 1912, care în anul 1933 s-au transformat în Facultatea de Științe Agricole. în anul 1933 facultatea s-a transferat în cadrul Institutului Politehnic "Gh. Asachi" - Iași; și tot în 1933 a fost dusă la Chișinău, unde a făurit o școală de nivel european pînă în 1940, transformîndu-se apoi în Institutul Agronomic "Ion lonescu de la Brad" Iași (1948).
între cei care au activat cu toată dăruirea alături de Haralamb Vasiliu, amintim pe A. Cardaș, zootehnist, dr. C. Georgescu, medic veterinar, iar după 1920, cînd s-au acordat primele diplome de ingineri agronomi, Ștefan Popescu, N. Florov (1914), M. Șerban (1918), N. Săulescu (1926) și alții. Trecînd lapidar prin acest șir de ani ce formează aproape jumătate de secol, nu se pot constata greutățile extraordinare prin care a trecut Haralamb Vasiliu în munca sa nobilă și plină de dramatism, efort și sacrificiu, pentru înființarea învățămîntului agronomic superior din Iași.
Cu toate că a înființat învățămîntul agronomic superior Universitatea din Iași, primul de acest gen în România de atunci, Haralamb Vasiliu a avut o muncă științifică care îl situează în elita valorilor naționale din prima jumătate a secolului nostru, iar însemnătatea unor lucrări îl înscrie chiar pe lista personalităților ce au adus contribuții în plan mondial, în elucidarea unor aspecte aride ale științei. Pornind de la lucrarea sa de doctorat, amintim că a adus aspecte originale într-un domeniu în care au lucrat Fourcroy (1838), Weissmann (1857), Meissner și Shepard (1866), Hofimeister (1871), Rieke și Bloch; cele mai autorizate personalități științifice ale acelui timp. Spre deosebire de mulți cercetători, Haralamb Vasiliu a aprofundat aspecte legate de teza de doctorat încă aproape 30 de ani, extinzîndu-le la om, printr-un mare număr de experiențe concepute cu originalitate.
împreună cu Z. Huber a efectuat încă în anul 1911 ample analize chimice asupra principalelor furaje utilizate în țară. El a întreprins între primii, experiențe de cîmp și în vase de vegetație, cu microelemente. Experiențele sale efectuate în perioada 1933- 1940 la Manzîr (Basarabia) asupra mișcării apei în sol, îngrășăminte, arături, au avut o profunzime metodologică și științifică de cea mai înaltă valoare pentru acele vremi de început în cercetarea agricolă din țara noastră. Ca specialist în chimia alimentară a dat soluții de industrializare a produselor agricole: fermentarea tescovinei cu melasă, nouă metodă de fabricarea zahărului - este vorba de fabricarea zahărului din celuloză, din plante anuale, care era pe cale de brevetare și aplicare în Germania, dar acțiunea a fost abandonată și documentația pierdută.
Haralamb Vasiliu a fost autorul primului tratat de Alimentația animalelor domestice din țara noastră, publicat în 1916, fiind al doilea tratat din lume, după cursul lui O. Kellner (1909). El este autorul primului Tratat de chimie agricolă, publicat în două volume, în 1937-1940 și ținut studenților în perioada 1907-1946. Acest curs cuprinde o serie de contribuții științifice personale, cu privire la structura protoplasmei, absorbția apei în plante, rolul microelementelor în viața plantelor și animalelor și 

altele. După unele păreri, acesta a fost primul curs de chimie agricolă la nivelul exigențelor timpului, pe plan mondial.
în afara acestor lucrări care presupuneau o muncă imensă, efort și uzură, Haralamb Vasiliu a avut predilecție pentru probleme fundamentale ale științei, dezvăluindu-se ca o personalitate deosebită a timpului său.
Astfel de lucrări sînt cele intitulate Asupra configurației substanțelor albuminoase, grăsimilor și hidraților de carbon, Predezagregarea și Razele vitale (energia vitală), în care arc merite de primat mondial.
Respectînd adevărul științfic cronologic, în legătură cu substanțele proteice, trebuie să arătăm că ipotezele în teoriile inițiale s-au referit în primul rînd la compoziția lor chimică, la proprietăți funcționale și apoi la structura și configurația lor moleculară. Se cuvine să arătăm că E. Fisher și F. Hoffrneister, în 1871 au emis - teoria polipeptidică a configurației moleculelor proteice - care a fost acceptată un timp dar ea n-a reușit să explice totuși unele aspecte ale comportării substanțelor proteice în reacții chimice. A apărut apoi o nouă teorie promovată de Abderhalden, Zelinschi, Sadîcov - "Teoria structurii diceto-piperazinice a substanțelor proteice", urmată de "teoria piperazin- amidică" a lui Gavrilov (1947) și Reznicenco (1953), abandonată ulterior. în perioada 1928-1936, Haralamb Vasiliu și-a îndreptat studiile asupra unor aspecte netratate satisfăcător în teoriile anterioare, anume asupra tipului structurilor spațiale ale macromoleculei proteinelor, fiind un precursor în această direcție, și avînd un loc de cinste între E. Fischer - F. Hoffrneister cu "teoria polipeptidică liniară" (prima teorie) și Linus Pauling și R. Corey cu "teoria structurilor helix" al macromoleculei proteice, fiind considerat de noi și de alții’ drept precursor al acestei din urmă teorii, pentru care autorii au primit Premiul Nobel în 1952. Ipoteza profesorului Haralamb Vasiliu reprezintă o contribuție inedită în domeniul elucidării structurii macromoleculare a substanțelor proteice. La baza ipotezei sale stă o idee originală și anume "faptul că aranjamentul atomilor în moleculele substanțelor proteice nu poate fi liniar sau plan, și numai după trei dimensiuni în spațiu". Deci "structura moleculară a materiilor proteice este tridimensionala". Era primul savant din lume care emitea eceastă ipoteză. Intrînd în adîncirea problemei Haralamb Vasiliu arăta că: "molecula materiilor albuminoase este constituită dintr-o coloană vertebrală, formată dintr-o spirală de atomi la care sînt atașate niște catene laterale". Spirala este
	 -	NH2 formată din atomii grupărilor caracteristice ale acizilor aminici R-CH
- COOH legate peptidic unele de altele, iar cei 4 atomi de carbon și 2 de azot (din molecula de acid amidinic) sînt aranjați pe spirală hexagonală deschisă. Pe scheletul spiralei hexagonal deschise "sînt prinse catenele laterale, resturile acizilor aminici. Spirala cu catene laterale, formează un cristalit, un micei, sau mai bine zis o fibrilă. Mai multe fibrile (spirale) unindu-se prin catenele lor laterale, ce conțin grupările atomice, capabile de reacționare (- COOH-CH2-NH2, NH4-SH), formează pielițe, fibre sau tuburi".
Ipoteza lui Haralamb Vasiliu elaborată în anii 1928-1936 a fost publicată în revista "Comunicările laboratorului de chimie agricolă" vol.I al Facultății de agronomie - Chișinău, Tiparul Moldovenesc - Editura Terek (1936) și republicată în limba germană în 1941, în voi. III al aceleiași reviste. Această ipoteză, prima de acest gen în lumea chimiei, conține referiri clare cu privire la structura proteinelor așa cum se admite azi; structura primară,
’ A. Buhenand și P. Karlson 
	Oameni de seamă ai științei agricole românești	^7 structura secundară și structura terțiară. Această lucrare, absolut epocală la data publicării, a fost foarte rațional argumentată de Haralamb Vasiliu, pe baza vastelor sale cunoștințe de biochimie și chimie-fizică, îneît, deși incompletă, în special prin lipsa de previziune a punților de hidrogen în structura terțiară, ea trebuia considerată prima lucrare pe plan mondial ce anticipează tipul structurii helix a macromoleculei substanțelor proteice. Acest fapt a fost confirmat în anul 1976 de profesorii germani A. Buthenand și P. Karlson de la Universitatea din Marburg care afirmă că Haralamb Vasiliu poate fi considerat "precursor direct al structurilor helix ale lui Pauling și Corey". Această realizare a rămas probabil necunoscută la timpul apariției, dar nici ulterior nu s-a făcut destul pentru popularizarea ei. Acesta este motivul pentru care în această prezentare de mică întindere a personalității profesorului savant Haralamb Vasiliu, am insistat ceva mai mult asupra acestei ipoteze care s- a confirmat prin teorie și demonstrație, ulterior, în lucrările lui L. Pauling și R. Corey.
Convins de însușirea fosforului de a emite radiații în organismele vii, Haralamb Vasiliu a încercat să demonstreze experimental acest lucru. El a obținut o "impresie a plăcii fotografice" cu aceste radiații emise de vîrful de creștere a 220 rădăcini de plante la fasole, prin care a demonstrat existența "radiațiilor vitale ale organismelor vii". Referindu-se la această lucrare el spunea: "La doi ani după scoaterea mea la pensie am publicat în buletinul Politehnicii Iași, lucrarea Asupra razelor vitale care cred că e una din cele mai adînci lucrări științifice ce s-au publicat vreodată. Razele vitale au fost numai bănuite de Gurwitsch prin efectul lor mitogenetic; adevăratul descoperitor și explicația producerii am dat-o eu. In legătură cu aceste raze se pot face multe cercetări, înainte cu vreo trei luni, prin Filiala Iași a Academiei, am trimis-o la Leningrad, poate că o vor utiliza-o la lucrări". Ceea ce a demonstrat Haralamb Vasiliu ca "raze vitale" ale organismelor vii s-a demonstrat în deceniul al șaselea al secolului nostru a fi timpul bioenergetic al celulelor vii sau efectul Kirlian și evidențiate apoi prin metoda superioară electronografică, la noi, de către I. F. Dumitrescu.
Haralamb Vasiliu, a fost un om de inimă. în vremurile grele de atunci, cursurile începute după Răscoala țăranilor din 1907, au fost ca o replică la prigoana și gloanțele primite de cei osîndiți pe glia boierească. Și-a atras studenții spre această profesie prin bonomie, grijă părintească și ajutorarea dezinteresată și nerambursabilă. A rămas pro¬verbial pentru urmași modul în care studenții nevoiași invocau diverse motive, iar "Taica Vasiliu" le aproba și-i onora cu sumele necesare. Avea o intuiție pedagogică și un spirit de omenie rar întîlnit. In preajma unui examen, nemulțumit de un grup de studenți care nu stăpîneau bine limba, dar au venit cu o arzătoare dorință pentru studiu din Basarabia, spunea: "ei trebuie să treacă pentru că au venit să învețe la Iași și au depus tot efortul posibil, îi voi promova pe toți" .
Preocupat de îmbunătățirea soartei țăranului și sporirea producției, Haralamb Vasiliu a întocmit lucrarea Organizarea și îmbunătățirea agriculturii românești în care recomandă "asociații colective" și alte idei foarte progresiste pentru acel timp.
De altfel, deschiderea cursurilor în 1907 la Universitatea din Iași a început cu prelegerea Căile de îmbunătățire a agriculturii românești.
Fiind o personalitate remarcabilă a învățămîntului agronomic din prima jumătate a secolului nostru, Haralamb Vasiliu a făcut parte din comisia de echivalare a diplomelor dc doctorat obținute în străinătate, care funcționa la Universitatea din Iași. Printre aceștia s-au aflat acad. G. lonescu-Șișești, Gr. Bontea, N. Zamfîrescu, iar alții au obținut doctoratul la  
Iași: H. Florov, C. Pîntea, N. Bucur, cu toții înalte personalități ale învățămîntului agronomic superior. în mod deosebit a colaborat în activitatea sa cu dr. Zigmud Huber de la Facultatea de Științe a Universității ieșene, E. Melnic și C. Pîntea de la catedra sa.
Lucrarea amintită anterior prevedea ca unitate de bază a producției agricole "Obștea agricolă" cu sarcini colectiviste: cumpărarea în comun a celor necesare, semințe, pomi, îngrășăminte, unelte; vînzarea în comun a produselor, acordarea de împumuturi membrilor obștii, construirea în comun de ateliere, adăposturi, șosele, etc; organizarea unei gospodării comune pentru mașini, animale de prăsilă, produse spre vînzare, materiale, săli pentru lectură, conferințe, cinema, radio etc. Convins de aceste idei în 1932-33, (iama), a înființat în județul Iași 30 de "Obștii" și a organizat totul pentru a face o federație, dar prefectul de atunci s-a opus categoric acestei acțiuni, înțelegînd probabil ce forță socială ar fi însemnat federalizarea obștiilor. în aceste condiții, Haralamb Vasiliu s-a retras de la președenția Camerei de agricultură, cu amărăciunea omului căruia i s-a spulberat visul, Ia un pas de realizare. Pe baza experienței sale, în 1942, Ministerul Agriculturii a întocmit noua "lege a obștiilor agricole", care a permis funcționarea unor obștii în special în Moldova.
Preocupat de insuficiența hranei pentru o imensă parte a populației, Haralamb Vasiliu a emis ipoteza producerii de zahăr din celuloză. Se știe azi că Finlanda produce zahăr din mesteacăn în cantități importante, de o calitate superioară. Sesizînd criza mondială de proteină, o criză cronică a lumii, el propunea producerea lor sub acțiunea ciupercilor Saccharomycete, din sirop, în prezența unor substanțe minerale. Pe linia sporirii hranei pe pămînt el spunea: "La cantitatea mare de hrană constituită din materii zaharoase și materii albuminoase, adăugîndu-se diverse nutrețuri în cantități mai mici, s-ar putea obține o hrană care să priiască la tot felul de animale (iată anticipația nutrețurilor combinate); sau putea, de pildă, face fabrici de porci, care să producă zeci de mii de porci anual, ca material brut fiind folosite materiale celulozice amintite, cu mici cantități de alte nutrețuri și materiale minerale (iată ideea combinatelor de creșterea animalelor, propusă cu aproape jumătate de secol în urmă). Tot așa, fabrici de îngrășat vite bovine, fabrici de lapte etc.
S-a stins din viață, la 3 noiembrie 1953 în Iași.
Prin modestia sa greu de găsit în rîndul personalităților cu o uriașă aură profesională și un solid fond moral, Haralamb Vasiliu a trăit în afara zgomotului universitar, și agitațiilor politice. A considerat că munca depusă de el constituie tot ce poate oferi pentru oameni, pentru țară. Pentru ceea ce a făcut a fost mai mult prețuit în timpul vieții. în 1941 a fost ales membru al Academiei de Științe din România, Secția fizică- chimie. Cu ocazia împlinirii vîrstei de 60 de ani, a fost cald omagiat în cadrul Universității din Iași. Chipul său a fost imortalizat pe cupola aulei "Gh. Asachi", a Institutului Politehnic Iași, alături de cele mai ilustre figuri ale neamului ce au slujit acesta venerabilă citadelă a învățămîntului românesc. Abia cu ocazia aniversării a 100 de ani de la nașterea sa, a fost dezvelit un bust în fața unei aripi laterale a clădirii Institutului Agronomic din Iași. Tot atunci a avut Ioc o; adunare solemnă la care au participat și foști studenți ai profesorului-savant și om de uimitoare dăruire pentru semeni. 
	Oameni de seama ai științei agricole românești	29 După Revoluția din 1989, Haralamb Vasiliu a lost primit post mortem - membru titular al Academici Române, la propunerea aed. Valeria D. Cotea. în anul 1999 i-a fost dezvelităstatuia în bronz de 3 m înălțime pe un soclu placat în marmură de Rușchița (2 m), în fața Grupului Școlar Agricol „Haralamb Vasiliu”, Podu-Iloaiei, prin efortul directorului prof.dr.ing. V. Peștean. Dar pentru toată viața sa închinată progresului științei și învățămîntului agricol, Haralamb Vasiliu ar merita mai multă atenție și recunoștință din partea generațiilor de azi. Puțină, foarte puțină lume știe azi ceva despre cel care a fost părintele învățămîntului agronomic superior în Moldova, profesor-savant, și agronom Haralamb Manole Vasiliu.
Haralamb Vasiliu
(Bibliografie selectivă)
-	Neue Untersuchungen uber die Mutter substanzen der Tierkoper erzeurten
hippursaure. Teză de doctorat, în original. Breslaw, 1906.
-	Nutrirea animalelor domestice și a omului. Ed. Ii-a, Tip. "Goldner", Iași, 1933.
-	Memoriu asupra Facultății de Științe Agricole a Universității din Iași. Tip. "Goldner",
Iași, 1934.
-	Istoricul Facultății de Științe Agricole Chișinău. Rev. "Federației studenților
agronomi", București, 1936.
-	(Haralamb Vasiliu, Z. Huber) Metoda determinării acidului hippuric prin sublimare.
"Comunicările laboratorului de chimie agricolă", voi. 1/3, Chișinău, 1936.
-	Asupra configurației moleculare a materiilor albuminoase, grase și hidraților de
carbon. "Comunicările laboratorului de chimie agricolă". Tip. "Terek", Chișinău, 1936.
-	Experiențe comparative cu diverse sorturi de porumb (1912). "Comunicările
laboratorului de chimie agricolă" voi. II/3, Tip. "Terek", Chișinău, 1936.
-	Fermentarea tescovinei împreună cu melasă. "Comunicările laboratorului de chimie
agricolă" voi.1/3, Iași, 1936.
-	Mișcarea apei în sol la Manzîr. "Comunicările laboratorului de chimie agricolă", vol. I,
vol. II, vol. III, Chișinău, 1936, 1938, 1940.
-	Chimie agricolă, vol.I. Studiul substanțelor chimice în corpul plantelor și animalelor.
"Tiparul Moldovenesc", Chișinău, 1937.
-	H. Vasiliu, Z. Huber, Compoziția chimică a unor nutrețuri din țara noastră.
-	"Comunicările laboratorului de chimie agricolă", vol.II/6, Chișinău, 1938.
-	Predezagregarea. "Comunicările laboratorului de chimie agricolă", vol.II/6, Chișinău,
1938.
-	(H. Vasiliu, Z. Huber, C. Pîntea, I. Bucătaru, A. Timoșencu, C. Zaimov, V Coteleu),
Analiza și determinarea fertilității solurilor Facultății de științe agricole", Chișinău. "Comunicările laboratorului de chimie agricolă", voi. II/6, Tip. "Terek", Chișinău, 1938.
-	Importanța învățămîntului superior agricol "Tiparul Moldovenesc", Chișinău, 1938.
-	Chimia Agricolă, voi. II (Teoria nutriției plantelor agricole) "Tiparul Moldovenesc",
Chișinău, 1940.
-	îmbunătățirea și organizarea agriculturii românești. Institutul de Arte Grafice,
"Brawo", Iași, 1942.
-	Sur la propriété du phosphor d'emetre a rayon ultravioletes dans l organisme animal et
vegetal. "Bul. Politehnyque, "Gh. Asachi", voi. III, Fascicol I, lassy, 1949.
-	Haralamb Vasiliu - întemeietorul învățămîntului agronomic superior în Moldova.
Lucrările simpozionului omagial din 10 ianuarie 1974. Institutul Agronomic Iași. 
 
 
--------Fisa Wikipedia in care au fost inserate pe scurt datele din textul de mai sus---------
https://ro.wikipedia.org/wiki/Haralamb_Vasiliu
 
{{Infocaseta Om de știință
| nume                   = Haralamb Vasiliu
| descriere              = Haralamb Vasiliu, ctitorul învățământului agronomic superior în Moldova
| data_nașterii          = [[17 ianuarie]] [[1880]]
| locul_nașterii         = satul [[Hoisești, Iași|Hoisești]], [[România]]
| data_decesului         = [[3 noiembrie]] [[1953]] (73 de ani)
| locul_decesului        = [[Iași]], [[Republica Populară Română]]
| rezidență              = {{Flagicon|România}}[[România]]
| naționalitate          = {{flagicon|Romania}}[[România|română]] 
| domeniu                = [[Agrochimie]]
| erdos_number           =  
| instituție             = [[Universitatea din Iași]]
| organizații            = [[Academia Română]]<br />[[Academia de Științe din România]]
| alma_mater             = Universitatea din [[Breslau]]
| conducător_de_doctorat = 
| doctoranzi             =  
| cunoscut_pentru        = Ctitor al învățământului agronomic superior în Moldova<br>Ipoteza structurii tridimensionale a proteinelor<br>Primul tratat de alimentație a animalelor domestice din România
| societăți              =  
| premii                 = Medalia de aur a Liceului Internat din Iași (1898)
| soție                  =  
| copii                  = 
| religie                =  
| dexteritate            =  
| pagină_web             =  
| note_de_subsol         =  
| embedded1              = {{Membru Academia Română | tip_membru= post-mortem}}
| embedded2              = {{Membru Academia de Științe din România}}
}}

[[File:Facultatea Agronomică Chișinău 1939.jpg|thumb|Facultatea Agronomică din Chișinău (1933-1939), fondată de Haralamb Vasiliu în clădirea Sfaturii Țării din 1918.]]

'''Haralamb Vasiliu''' (n. [[17 ianuarie]] [[1880]], satul [[Hoisești, Iași|Hoisești]], [[comuna Dumești, Iași|comuna Dumești]], [[județul Iași]] – d. [[3 noiembrie]] [[1953]], [[Iași]]) a fost un [[Agrochimie|agrochimist]] român, membru post-mortem al [[Academia Română|Academiei Române]]. A fost ctitorul învățământului agronomic superior în Moldova, fondând [[Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași|Facultatea de Agronomie din Iași]] și contribuind semnificativ la știința agrochimiei prin cercetări asupra structurii proteinelor, nutriției plantelor și animalelor, și fertilității solurilor.

== Biografie ==

=== Copilărie și educație ===
Haralamb Vasiliu s-a născut într-o familie de țărani, Manole și Maria (Măndița) Vasiliu, în satul Hoisești, județul Iași. A urmat clasele primare la Podu Iloaiei, iar studiile secundare la prestigiosul [[Liceul Costache Negruzzi din Iași|Liceu Internat din Iași]], unde s-a remarcat prin inteligență, disciplină și modestie. Rămas orfan de ambii părinți la 15 ani, a absolvit liceul în 1898 cu distincția „Medalia de aur”, numele său fiind înscris cu litere aurite pe lista absolvenților eminenți, alături de personalități precum Ioan Borcea, Eugen Lovinescu și Horia Hulubei.

La îndemnul profesorului Petru Poni, s-a înscris la Facultatea de Științe, secția fizico-chimice a [[Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași|Universității din Iași]], obținând licența în 1901, și ulterior în matematici în 1902. Cu o bursă „V. Adamachi”, oferită prin sprijinul lui Petru Poni, a studiat la Academia Superioară de Agricultură din Hohenheim, Germania (1902–1905), unde a fost declarat cel mai valoros absolvent din ultimele 86 de generații, obținând 72% note „excepțional” și „foarte bine”. Apoi, a urmat specializarea în agrochimie la Universitatea din Breslau (azi [[Wrocław]], Polonia), unde a obținut doctoratul în 1906 cu teza ''Noi cercetări asupra substanțelor mame ale acidului hippuric produs în corpul animal'', apreciată cu „Magna cum laude”.

=== Carieră profesională ===
Întors în țară în 1906, Haralamb Vasiliu a fost numit agregat suplinitor la disciplina chimie agricolă a Facultății de Științe a Universității din Iași, devenind profesor definitiv în 1909 și titular în 1916. A inițiat în 1907 un „curs liber” de științe agricole, susținut gratuit până în 1933, completat ulterior cu prelegeri de biologie generală susținute de profesori precum P. Bujor și A. Popovici. A condus ferma didactică de la Ezăreni, investind personal o sumă echivalentă cu prețul a 20 de perechi de boi, sumă parțial pierdută după devalorizarea din 1925.

Eforturile sale au dus la înființarea Secției de Științe Agricole în 1912, transformată în 1933 în Facultatea de Științe Agricole, transferată la Chișinău în clădirea Sfaturii Țării. Vasiliu a fost primul decan al Facultății de Științe Agricole din Chișinău (1933–1936; 1938–1940), care s-a transformat ulterior în Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” din Iași (1948). A colaborat cu personalități precum A. Cardaș, C. Georgescu, Ștefan Popescu și Nicolae Florov.

A devenit membru titular al [[Academia de Științe din România|Academiei de Științe din România]] la [[7 iunie]] [[1942]] și a fost ales membru post-mortem al [[Academia Română|Academiei Române]] la [[13 noiembrie]] [[1990]].

== Activitate științifică ==

=== Domenii de cercetare ===
* Structura tridimensională a proteinelor și contribuții la biochimie
* Rolul microelementelor (cupru, fosfor) în nutriția plantelor și animalelor
* Mișcarea apei în sol și fertilitatea solurilor
* Chimia alimentară și industrializarea produselor agricole
* Nutriția animalelor domestice și metode de producție agricolă

=== Contribuții originale ===
* A emis ipoteza structurii tridimensionale a proteinelor (1928–1936), fiind considerat precursor al teoriei helix a lui Linus Pauling și R. Corey (Premiul Nobel, 1952). Lucrarea sa, publicată în ''Comunicările laboratorului de chimie agricolă'' (Chișinău, 1936), a fost confirmată în 1976 de profesorii germani A. Buthenand și P. Karlson.
* A demonstrat experimental „razelor vitale” ale organismelor vii, identificate ulterior ca efect Kirlian, prin impresionarea plăcilor fotografice cu radiații emise de rădăcini de fasole.
* A realizat, împreună cu Z. Huber, analize chimice ale furajelor din România (1911) și experiențe de câmp la Manzîr, Basarabia (1933–1940), privind mișcarea apei în sol și efectele îngrășămintelor.
* A propus metode inovatoare de industrializare, precum fermentarea tescovinei cu melasă și producerea zahărului din celuloză, anticipând soluții aplicate ulterior în Finlanda.
* A anticipat conceptul nutrețurilor combinate și al combinatelor de creștere a animalelor, propunând fabrici de porci și vite bovine bazate pe materiale celulozice.

=== Metodologie și inovații ===
Vasiliu a combinat cercetarea teoretică cu experimentele practice, utilizând vase de vegetație și câmpuri experimentale. A fost un pionier în utilizarea microelementelor în agricultură și în studiul bioenergeticii plantelor, contribuind la fundamentarea agrochimiei moderne.

== Lucrări ==
Haralamb Vasiliu a publicat peste 50 de lucrări științifice, inclusiv tratate și articole originale.

=== Cărți și tratate ===
* ''Neue Untersuchungen über die Muttersubstanzen der im Tierkörper erzeugten Hippursäure'' (1906, teză de doctorat)
* ''Nutrirea animalelor domestice și a omului'' (1933, Ed. a II-a, Tip. Goldner, Iași)
* ''Chimia agricolă, vol. I: Studiul substanțelor chimice în corpul plantelor și animalelor'' (1937, Tiparul Moldovenesc, Chișinău)
* ''Chimia agricolă, vol. II: Teoria nutriției plantelor agricole'' (1940, Tiparul Moldovenesc, Chișinău)
* ''Îmbunătățirea și organizarea agriculturii românești'' (1942, Institutul de Arte Grafice Brawo, Iași)

=== Articole științifice ===
* „Asupra configurației moleculare a materiilor albuminoase, grase și hidraților de carbon” (1936, ''Comunicările laboratorului de chimie agricolă'', Chișinău)
* „Mișcarea apei în sol la Manzîr” (1936–1940, ''Comunicările laboratorului de chimie agricolă'', Chișinău)
* „Fermentarea tescovinei împreună cu melasă” (1936, ''Comunicările laboratorului de chimie agricolă'', Chișinău)
* „Predezagregarea” (1938, ''Comunicările laboratorului de chimie agricolă'', Chișinău)
* „Sur la propriété du phosphor d’émettre à rayon ultravioletes dans l’organisme animal et végétal” (1949, ''Bul. Politehnyque Gh. Asachi'', Iași)

== Decorații ==
* Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)
* Medalia de aur a Liceului Internat din Iași (1898)

== Contribuții suplimentare ==
* A propus conceptul „obștiilor agricole” ca unități colective de producție, înființând 30 de astfel de obștii în județul Iași (1932–1933), idee reluată în legea obștiilor agricole din 1942.
* A fost un pedagog dedicat, susținând financiar și moral studenții nevoiași, în special pe cei din Basarabia, și promovându-i pe criterii de efort și dedicație.
* A participat la comisia de echivalare a diplomelor de doctorat la Universitatea din Iași, colaborând cu personalități precum Gheorghe Ionescu-Șișești și Nicolae Florov.

== In memoriam ==
* În 2002, a fost emisă o medalie omagială cu efigia sa, alături de Agricola Cardaș și Neculai Zamfirescu, pentru a marca 90 de ani de învățământ agronomic la Iași.
* Aula Magna a [[Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași]] poartă numele „Haralamb Vasiliu”.
* O statuie de bronz de 3 metri, pe un soclu de marmură de Rușchița, a fost dezvelită în 1999 în fața Grupului Școlar Agricol „Haralamb Vasiliu” din Podu Iloaiei.
* La Universitatea din Iași, chipul său este imortalizat pe cupola Aulei „Gh. Asachi” a Institutului Politehnic.
* A fost înființată Fundația Universitară pentru Sprijinirea Producătorilor Agricoli „Haralamb Vasiliu” la Iași.

== Bibliografie ==
* Academia Republicii Populare Române, ''Dicționar Enciclopedic Român'', Editura Politică, București, 1962-1964
* Prof.dr.ing. Viorel Iulian Peștean, prof.univ.dr. Filip Cantar: ''Haralamb Vasiliu: Omul și opera'', Editura Cronica, Iași, 1995, ISBN 973-9206-06-9
* ''Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii'', 1982
* Viorel Iulian Pestean – ''Oameni de seamă ai științei agricole românești'', vol. 2, Editura ASAS, București, 2000. [https://archive.org/details/pestean-viorel-iulian-oameni-de-seama-ai-stiintei-agricole-romanesti-vol.-2 acces online]

== Note ==
<references/>

== Legături externe ==
* [http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=V Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V]

{{Profesori ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași - Agronomie}}

{{DEFAULTSORT:Vasiliu, Haralamb}}
[[Categorie:Nașteri în 1880]]
[[Categorie:Nașteri pe 17 ianuarie]]
[[Categorie:Decese în 1953]]
[[Categorie:Decese pe 3 noiembrie]]
[[Categorie:Membri post-mortem ai Academiei Române]]
[[Categorie:Membri ai Academiei de Științe din România]]
[[Categorie:Agrochimiști români]]
[[Categorie:Agronomi români]]
[[Categorie:Cadre didactice universitare ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași]]
[[Categorie:Chimiști români]]
[[Categorie:Ieșeni]]
[[Categorie:Cercetători români]]